Hypatia din Alexandria – întâia mare matematiciană a lumii antice

Crescând alături de geniile Alexandriei

Hypatia era fiica lui Theon, unul dintre cei mai educaţi bărbaţi din întreaga Alexandrie. Acesta era astronom şi matematician, profesor la Universitatea din Alexandria şi un gânditor renumit în întreaga regiune, astfel că Hypatia a crescut într-un mediu propice dezvoltării intelectuale.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Theon era adeptul unei educaţii complete, atât fizice, cât şi intelectuale, dorind ca singurul său copil să devină „un om complet”. Astfel, Theon a învăţat-o pe Hypatia tot ce ştia despre matematică, ştiinţă şi religie, dar a încurajat-o totodată să dedice mult timp sporturilor, precum alergarea şi căţăratul.

Theon a învăţat-o pe Hypatia să aibă mereu mintea deschisă, neîngrădită de vreun sistem religios care să nu-i mai permită să descopere adevăruri ştiinţifice. „Rezervă-ţi dreptul de a gândi, căci chiar şi a gândi greşit e mai bine decât a nu gândi deloc”, i-ar fi spus Theon fiicei sale.

În copilăria Hypatiei, Theon a devenit conducătorul Universităţii din Alexandria, considerată la acea vreme cea mai importantă instituţie de învăţământ in lume. Cărturari din multe ţări veneau aici pentru a studia şi a colabora cu alţi învăţaţi de nivelul lor, astfel că Hypatia a avut şansa de a creşte înconjurată de cele mai strălucite minţi ale vremii. A învăţat de la ei despre artă, literatură, filozofie, religiile lumii şi arta oratoriei.

Operele Hypatiei

Hypatia a moştenit pasiunea tatălui ei pentru matematică, aprofundând studiile în acest domeniu la şcoala din Atena condusă de Plutarh cel Tânăr şi de fiica sa, Asclepigenia. La întoarcerea sa în Alexandria, Hypatiei i s-a propus să predea matematica şi filozofia la Universitate, ca urmare a rezultatelor excelente obţinute la Atena.

Entuziasmul pe care Hypatia îl avea pentru matematică, erudiţia şi elocvenţa sa au făcut ca tot mai mulţi studenţi să dorească să o asculte. Astfel, casa ei a devenit un punct de întâlnire pentru cei ce doreau să descifreze tainele matematicii. Cu timpul, casa Hypatiei a devenit un veritabil nucleu intelectual, cei mai sârguincioşi studenţi ai ei dezbătând aici aspecte importante ale filozofiei.

Hypatia a publicat numeroase tratate, mai ales comentarii asupra operelor celorlalţi matematicieni contemporani, însă niciuna din operele sale nu s-au păstrat până astăzi. O parte din ele au pierit în incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria, iar restul au fost distruse intenţionat de către adversarii săi. Tot ceea ce se cunoaşte astăzi despre Hypatia se datorează corespondenţei pe care prima mare matematiciană din istorie a purtat-o cu foştii săi elevi.

Unele tratate scrise de tatăl Hypatiei, Theon, s-au păstrat până în zilele noastre, iar printre acestea se numără şi un important comentariu asupra lucrărilor lui Euclid şi Ptolemeu. Unii istorici afirmă că Hypatia a fost coautoare a acestei importante lucrări, iar alţii afirmă că ea doar şi-a ajutat tatăl, unicul autor al comentariului.

Conform relatărilor autorilor contemporani, printre subiectele tratate de Hypatia se numărau şi secţiunile conice (cercurile, elipsele, parabolele şi hiperbolele formate atunci când un plan intersectează un cerc), ea elaborând un comentariu asupra lucrărilor lui Apolloniu. După moartea Hypatiei, acest subiect a fost neglijat mai bine de un mileniu. Importanţa secţiunilor conice a fost recunoscută abia în secolul al XVI-lea, iar astăzi acestea sunt folosite pentru a descrie traiectoria cometelor, orbitele planetelor şi mişcarea rachetelor.

De asemenea, Hypatia a scris un comentariu asupra operei unui matematician egiptean numit Diofant. Supranumit „părintele algebrei”, Diofant a scris despre ecuaţiile nedeterminate (numite astăzi şi „ecuaţii diofantice”). Pentru că a dus mai departe opera lui Diofant şi a extins-o, unii istorici au consideră că Hypatia merită la rândul său supranumele de „mama algebrei”.

Interesele Hypatiei nu se limitau la matematică, lucru pe care îl cunoaştem astăzi datorită lui Synesius din Cyrene, cel mai faimos elev al Hypatiei. Cel ce avea să ajungă episcop în Ptolemais i-a scris numeroase scrisori Hypatiei, cerându-i sfaturi pentru construirea unui astrolab, instrument destinat calculului poziţiei planetelor şi stelelor de pe bolta cerească şi măsurării trecerii timpului. Unii istorici cred că Hypatia a inventat astrolabul, iar alţii spun că doar a ajutat la proiectarea sa. Un alt instrument conceput de Hypatia este menţionat de Synesius în ultima sa epistolă către fosta sa profesoară. Acesta îi cerea un „hidroscop”, scrisoarea sa fiind prima atestare din istorie a unui astfel de aparat. Hidroscopul era folosit pentru distilarea apei şi pentru măsurarea nivelului lichidelor, fiind totodată util celor ce doreau să distileze medicamente pe bază de alcool.

Hypatia era renumită în toate colţurile lumii civilizate. Exemple ale prestigiului de care se bucura există în scrisorile care s-au păstrat până astăzi: minţile luminate care-i scriau Hypatiei menţionau ca destinatar doar „muza din Alexandria” sau „filozoafa din Alexandria”, nefiind nevoie să adauge alte detalii pentru ca scrisorile să-i parvină.

Deşi relatările contemporane atestă că Hypatia era considerată frumoasă, fiica lui Theon nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte din partea bărbaţilor cu stare. Unii istorici speculează că un potenţial motiv ar fi fost acela că niciun bărbat nu o egala pe Hypatia în inteligenţă, aceasta preferând mai degrabă să se dedice matematicii şi filozofiei.

Sfârşitul tragic al Hypatiei

Hypatia a avut neşansa de a trăi într-o perioadă tumultuoasă din istoria Egiptului, în care aveau loc transformări sociale fără precedent.

La începutul secolului al IV-lea, Alexandria rămăsese ultimul centru intelectual dominat de neoplatonicieni, adepţi ai şcolii greceşti bazate pe matematică şi ştiinţă. Creştinismul devenea o forţă tot mai puternică, iar conflictele dintre păgâni şi creştini tot mai dese.

În anul 391, patriarhul Alexandriei, Theophilus, a declarat păgânismul ilegal, distrugând toate templele păgâne din oraş. Cele mai importante dintre acestea, Serapeum şi Mouseion, găzduiau multe din operele care nu fuseseră distruse odată cu biblioteca din Alexandria.

În 412, Chiril a devenit patriarhul Alexandriei. Imediat după numire, acesta a început o campanie împotriva adversarilor creştinismului. Mai întâi, Chiril i-a încurajat pe creştinii din Alexandria să-i atace pe iudei, consideraţi apropiaţi prefectului Oreste. Toate sinagogile din oraş au fost distruse, iudeii au fost alungaţi din oraş, iar casele lor au fost prădate.

Oreste a protestat la Constantinopol, iar creştinii conduşi de Chiril l-au atacat din acest motiv, însă Oreste a scăpat cu viaţă, doar rănit. După acest eveniment, Oreste şi-a extins forţele de pază, devenind de neatins.

Prefectul Oreste era totodată un bun prieten al Hypatiei, iar această amiciţie avea să-i aducă celebrei gânditoare o moarte timpurie şi dureroasă.

În martie 415, la ordinul lui Chiril, o gloată de fanatici creştini a atacat-o pe Hypatia în plină stradă. Aceştia au dat-o jos din carul în care se afla, au dezbrăcat-o şi au târât-o într-o biserică aflată în apropiere. Aici, Hypatia a fost măcelărită, iar rămăşiţele ei au fost purtate pe străzile din apropiere, ca apoi să fie arse.

Criminalii nu au fost niciodată pedepsiţi, din lipsă de martori, iar cazul a fost închis după ce patriarhul Chiril a anunţat că Hypatia ar fi fost văzută în Atena, afirmând că zvonul crimei era nefondat. Astăzi, Chiril este considerat un sfânt atât de Biserica Catolică, cât şi de cea Ortodoxă, el fiind sărbătorit pe 18 ianuarie.

Moartea Hypatiei a coincis cu începutul perioadei cunoscute astăzi sub numele de „Evul Mediu”, în care progresul ştiinţific a stagnat, iar haosul şi barbaria au dominat fostul Imperiu Roman. Timp de peste 1.000 de ani de la acest eveniment nefericit, cele mai importante domenii ale ştiinţei – matematica, astronomia şi fizica – nu au cunoscut progrese.

Hypatia nu a fost uitată

La mai bine de un mileniu după moartea sa, legenda Hypatiei a fost din nou adusă la cunoştinţa publicului. Mai întâi, povestea vieţii sale a fost prezentată în pamfletele anticatolice publicate în secolul al XVIII-lea, fiind apoi menţionată de mai mulţi scriitori, printre care şi Voltaire. Un secol mai târziu, autorii germani Soldan şi Heppe au menţionat-o pe Hypatia în cartea lor ce trata istoria proceselor contra vrăjitoarelor, considerând-o a fi prima „vrăjitoare” ce a căzut victimă autorităţilor creştine.

Viaţa Hypatiei a devenit din ce în ce mai cunoscută în ultimele două secole, iar contribuţiile sale ştiinţifice au fost recunoscute. În 1884, astronomul Victor Knorre a botezat un asteroid recent descoperit „Hypatia”, în cinstea marii gânditoare. De asemenea, un crater de pe Lună, satelitul natural al Pământului, îi poartă astăzi numele.

Hypatia rămâne şi astăzi un simbol al valorilor intelectuale şi al refuzului de a se supune dogmei. Una din proclamaţiile sale, valabile şi astăzi, este consemnată în biografia lui Sandy Donovan, intitulată „Hypatia: Mathematician, Inventor, and Philosopher”:

„Fabulele ar trebui să fie predate copiilor ca fabule, miturile ca mituri, iar miracolele ca reprezentări literare. A preda copiilor superstiţiile ca adevăruri este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri. Mintea copilului le acceptă şi le crede, iar doar printr-o mare suferinţă, ce durează ani, va scăpa de această credinţă. De fapt, oamenii vor lupta în numele unei superstiţii la fel de repede ca în numele unui adevăr – uneori chiar mai repede, deoarece o superstiţie este intangibilă, astfel că nu poate fi demonstrată a fi falsă, iar adevărul este un punct de vedere, deci poate fi schimbat”.